Tag Archives: poezie

Din revista Ploc!, nr. 27

http://www.100pour100haiku.fr/revue_ploc/Ploc%20La%20revue%20du%20haiku%2027.html

Un éclair –
la grêle tombe
sur le champ de blé

Un fulger –
grindina care
pe lanul de grâu

La mi-août –
le train halète
gravissant la montagne

Mijloc de august –
mocăniţa gâfâie
urcând muntele

Anunțuri

Printemps – spring

1.Rainy day –
in the spider’s cobweb
only a petal

Jour pluvieux –
dans la toile de l’araignée
seulement un pétale

(Zi ploioasă –
în plasa paianjenului
doar o petală)

2.
Lever de soleil –
les pissenlits fleurissant
parmi les ruines

Sunrise —
the dandelions flowering
among the ruins

(Răsărit –
păpădii înflorind
printre ruine)

3.
Fleurs près de tombe –
dans la genouille de grand-mère
une mitte

Flowers near the grave-
in grandma’s flock of wool
a moth

(Flori lângă mormânt –
în caierul bunicii
o molie)

4.
Près de la chandelle –
un bouquet de violettes
et le photo de la mère

At the icon lamp –
a bunch of violets
and mother’s photo

(Lângă candelă –
un buchet de toporaşi
şi poza mamei)

5.
Après la pluie –
les pétales de jonquille
complètement avec la boue

After the rain –
the daffodil petals
full with mud

(După ploaie –
petalele narciselor
pline de noroi)

6.
La première rendez-vous –
le bouquet de jacinthes
cachées dans la poche

The first date –
the bunch of hyacinths
hidden in pocket

(Prima-ntâlnire –
buchetul de zambile
ascuns la spate)

7.
Le vieux cimetière –
parmi des croix ruinés
les violettes fleurent

The old cemetery –
amidst ruined crosses
growing violas

(Cimitirul vechi –
printre cruci dărâmate
înfloresc toporaşi)

8.
Sous un arbre sec –
primula fleurissant
au point du jour

Under a dry tree –
the primrose blooming
at daybreak

(Sub un pom uscat –
ciuboţica cucului
înflorind în zori)

Comerţ

Am adunat
ploile
în snopi.

Am împachetat
ninsoarea
în casete argintii.

Am strâns
în inimă
căldura soarelui.

Pe toate
le dau
pe zâmbete.

Aş urî

Aş urî toamna
dacă n-ar fi ea
pictorul
care colorează
cu cărămiziu,
arămiu
şi auriu
frunzele
sătule
de verdele crud
al primăverii,
de verdele intens
al verii…

Albastru

Am deschis ochii.
Eram sub un copac
cu coaja albastră
şi frunze albastre.
Eram la marginea pădurii
cu copaci albaştri.

Plantele din jurul meu
aveau frunze albastre
şi flori albastre.
Pe o creangă,
cânta măiastra,
pasărea albastră.

De atâta albastru,
mi se părea
că mă voi albăstri.
De teamă,
am închis ochii.
Şi m-am trezit.

Frunza

Septembrie.
Vântul adie.
De pe un ram,
se desprinde o frunză.
Curioasă,
o privesc.
Un timp,
lucioasa şi rotunda
frunză de păr
coboară
printre colegele ei stabile.
Pe unele,
doar le mângâie.
Lângă altele,
zăboveşte mai mult.
Parcă le-ar povesti
ceva
din zbuciumata ei viaţă.
După ce s-a legănat
şi şi-a luat rămas bun
de la celelalte frunze,
ea se lasă purtată
de vântul
care o aşează lângă
prietenele ei
pensionare.

De mult

Nu ne-am mai văzut
de mult…
Şi totuşi,
marea e neschimbată…
În fiecare seară,
bunicul
aprinde lampa
vechiului far…
Cireşul
înfloreşte
şi rodeşte
în fiecare an…
În fiecare toamnă,
frunzele brumate
acoperă cărările
ştiute numai de noi…
Dar noi nu ne-am mai văzut
de mult…

Bilanţ

Inima mea
înflorise
de dragul tău.

Tu ai luat
alba floare
şi ai plecat.

Eu am rămas
şi săracă,
şi urâtă.

Aş vrea

Aş vrea să fiu
geana desprinsă
de pe pleoapa ta
când te apleci
să scrii.

Aş vrea să fiu
şuviţa rebelă
ce-ţi alunecă
pe frunte
când scrii.

Aş vrea să fiu
lumina blândă
care învăluie
poezia pe care
o scrii.

Autoportret

Sunt un cristal.
Am numeroase muchii
şi vârfuri.
Zgârii şi înţep
tot ce îmi stă în cale.

Dar, cine are răbdare
găseşte, cu siguranţă,
faţa transparentă
prin care se vede
inima ce refuză
să îmbătrânească.