Monthly Archives: Iulie 2009

Comerţ

Am adunat
ploile
în snopi.

Am împachetat
ninsoarea
în casete argintii.

Am strâns
în inimă
căldura soarelui.

Pe toate
le dau
pe zâmbete.

Aş urî

Aş urî toamna
dacă n-ar fi ea
pictorul
care colorează
cu cărămiziu,
arămiu
şi auriu
frunzele
sătule
de verdele crud
al primăverii,
de verdele intens
al verii…

Apus de soare

La umbra
bătrânului cireş,
un copil răsfoieşte o
carte.

O frunză adusă de vânt
cade pe cartea deschisă.
Copilul o ia,
o răsuceşte,
se gândeşte puţin
şi strigă:
“Mamă, vino să vezi!
Pe frunza asta,
cineva a pictat un apus de soare.
Numai că cerul e verde…”

Albastru

Am deschis ochii.
Eram sub un copac
cu coaja albastră
şi frunze albastre.
Eram la marginea pădurii
cu copaci albaştri.

Plantele din jurul meu
aveau frunze albastre
şi flori albastre.
Pe o creangă,
cânta măiastra,
pasărea albastră.

De atâta albastru,
mi se părea
că mă voi albăstri.
De teamă,
am închis ochii.
Şi m-am trezit.

Frunza

Septembrie.
Vântul adie.
De pe un ram,
se desprinde o frunză.
Curioasă,
o privesc.
Un timp,
lucioasa şi rotunda
frunză de păr
coboară
printre colegele ei stabile.
Pe unele,
doar le mângâie.
Lângă altele,
zăboveşte mai mult.
Parcă le-ar povesti
ceva
din zbuciumata ei viaţă.
După ce s-a legănat
şi şi-a luat rămas bun
de la celelalte frunze,
ea se lasă purtată
de vântul
care o aşează lângă
prietenele ei
pensionare.

De mult

Nu ne-am mai văzut
de mult…
Şi totuşi,
marea e neschimbată…
În fiecare seară,
bunicul
aprinde lampa
vechiului far…
Cireşul
înfloreşte
şi rodeşte
în fiecare an…
În fiecare toamnă,
frunzele brumate
acoperă cărările
ştiute numai de noi…
Dar noi nu ne-am mai văzut
de mult…

Bilanţ

Inima mea
înflorise
de dragul tău.

Tu ai luat
alba floare
şi ai plecat.

Eu am rămas
şi săracă,
şi urâtă.